LEGENDA ZĂPEZII ȘI A GHIOCELULUI

1. Când Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ: iarbă, buruieni, flori, le-a împodobit cu tot felul de culori frumoase. Când a făcut și zăpada i-a zis:
   
   - Să-ți cauți tu singură culoarea care-ți place, fiindcă tu umbli peste tot.
   
   Atunci zăpada s-a dus la iarba și i-a spus :
   
   - Da-mi și mie din culoarea ta verde și așa de frumoasă !
   
   Iarba nu a vrut. Apoi, zăpada l-a rugat pe trandafir să-i dea culoarea lui roșie și strălucitoare. Dar nici trandafirul nu a vrut. A cerut culoarea albăstruie de la viorea, ori culoarea galbena de la floarea soarelui. Nici una nu a ascultat rugămintea zăpezii.
   
   Tristă și amărâta, zăpada a ajuns în dreptul ghiocelului. Către el și-a plâns durerea, spunând:
   
   - Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea sa. Toate mă alungă și-și bat joc de mine.
   
   Ghiocelul, milos, s-a înduioșat de soarta zăpezii și i-a zis :
   
   - Dacă-ți place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine!
   
   Zăpada a primit cu mulțumire darul ghiocelului. De atunci ea poartă veșmânt alb. Drept recunoștință, îl lasă și ea pe ghiocel să-și scoată căpșorul afară, de cum începe să se arate primăvara.