LEGENDA LĂCRĂMIOAREI

           

        Legenda spune că trăiau odinioară, 

în mijlocul unui castel din basme doi copii de rege: un băiat şi o fată. 

La naştere, cei doi copii primiseră de la zâna lor cea bună cele mai minunate daruri: 

frumuseţe, înţelepciune, cuminţenie. 

Cei doi copii crescuseră împreună şi îşi petreceau majoritatea timpului împreună, 

jucându-se în grădinile castelului, grădini pline de flori.
              Din păcate, atunci când copiii au împlinit 10 ani o boală nemiloasă a cuprins ţinutul 

în care locuiau şi întregul lor regat a fost cuprins de jale. 

Printre cei atinşi de boala aceasta nemiloasă s-a numărat şi fata regelui, 

care devine din ce în ce mai slabă şi până la urmă a murit.
               Băiatul regelui care ţinea foarte mult la sora lui de care era de nedespărţit 

a început atunci să plângă şi nu s-a mai putut opri. 

Atunci lacrimile sale s-au transformat în nişte flori albe, micuţe,

care s-au aşternut peste toate văile şi grădinile unde se jucau până atunci cei doi prinţi. 

Prinţul a fugit de la castel şi s-a ascuns în lume, 

pentru a nu fi văzut de ceilalţi că îşi plânge sora. 

Florile născute din lacrimile sale au primit numele de lăcrămioare.