Povestea fulgului de nea

A fost odată un strop de apă, o picătură căzută din înaltul cerului jos...pe o frunză galbenă de toamnă târzie. Tare se mai plictisea stropul de apă  pe acea frunză, fiindcă stătea toată ziua şi respira aerul plin de miresme al toamnei...stătea şi privea albul albăstrui al cerului şi galbenul soarelui uneori.., iar seara steluţele de pe cer...

Într-o bună zi din crengile copacilor se iscă un vânt puternic. Vântul împinse stropul de apă şi îl împrăştie, îl transformă în...ceva tare interesant...

Nu era nici steluţă, nici soare, nici floare...era...ceva tare, ca de gheaţă şi parcă alături de el, de stropul de apă, erau alte forme, care de care mai interesante...

În aerul rece nimic nu se întâmpla, doar un băieţel micuţ păşea încet, când deodată se opri:

-Ce fulg frumos! exclamă băieţelul. Salut, Fulguşor!

-Tu cine eşti?spuse forma interesantă...

-Eu sunt un băieţel şi merg la grădiniţă! Hai cu mine!

-Ce-i aceea grădiniţă? Vin, numai să nu fie prea cald.

-Hai, te ţin pe hăinuţa mea.

Şu plecă băieţelul bucuros că are un nou prieten, Fulguşorul, însă n-a ştiut că intrând în grădiniţă fulgul se va topi...

Dar afară era deja iarnă, iar în aer zburau alţi fulguşori, parcă fraţi gemeni cu prietenul băieţelului... Din grupa mijlocie răsunau duios colinde cântate melodios de doamna educatoare şi copiii...Era serbarea de ...Crăciun!

Legenda bradului

Legenda spune ca atunci cand a venit prima toamna pe lume toate pasarile s-au grabit sa plece spre tari mai calde. Una singura mai ramasese: o pasarica mica si zgribulita, pe o creanga de la marginea codrului. Avea, saracuta, o aripa rupta si nu putea sa zboare prea mult. S-a dus sa ceara ajutorul unui copac, caci acesta avand radacini, de buna seama ca nu va pleca nicaieri si va sti cum sa infrunte frigul si crivatul iernii. S-a dus mai intai la stejar, vazandu-l mai falnic:

- Te rog frumos, lasa-ma sa traiesc prin¬tre ramurile tale, caci vine iarna si voi muri fara adapost!

- Nu pot, i-a raspuns semet stejarul, nu vreau sa-mi mananci ghindele.Cauta-ti de drum!
S-a dus, biata pasarica, si la un fag, dar nici acesta nu s-a indurat sa o gazduiasca:

- Imi pare rau, i-a zis fagul ingrijorat de vantul ce se intetea. Am deja destule griji si iarna o sa fie grea. Nu pot sa te ajut.
Si tot asa, de la un copac la altul... Biata pasarica nici nu stia incotro sa se mai indrepte, cand, trecand pe langa brad, auzi spre mirarea si bucuria ei:

- Ei, pasarica, nu te mai framanta I Daca vrei ramai la mine. Poti sta pe oricare dintre crengile mele si impreuna vom trece noi si peste iarna ce vine!

Bucuroasa, pasarea isi facu degraba un culcus pe una dintre ramurile bradului. Si chiar din noaptea aceea vantul rece incepu sa sufle. Palide, una cate una, frunzele pomilor cadeau la pamant. Doar frunzele bradului ramaneau verzi, toti fiind uimiti de asa minune. Si vantul se mira nespus, asa ca s-a dus chiar inaintea Creatorului:

- Doamne, lasa-ma sa scutur si frunzele bradului, asa cum fac cu toti copacii. ..

- Nu, i-a raspuns Dumnezeu vantului.

Bradului sa nu-i faci nimic, caci a fost bun cu biata pasaricaD De el sa nu te atingi! Si de atunci, dragii mei, toti copacii isi pierd haina lor de frunze si flori, doar bradul isi pastreaza totdeauna frunzele verzi, fie vara, fie iarna.

Povestea spiralei

De curand am primit o dedicatie - CANTEC SORELUI, multumesc pe aceasta cale prietenei mele Anamaria Dominte de la Vaslui!

La scurt timp am primit in dar de la o doamna Angela Tarziu, pe care eu o apreciez foarte mult, un medalion cu SPIRALA!

Cautand informatii depspre cele doua am aflat legatura, si am inteles ca soarele este cel care ma umple de energie si viata, va multumesc dragele mele prietene!

Printre raze timide se strecoară virtual în această dimineaţă sorele în sufletul meu. Este o dimineaţa în care visul meu va îndrazni să-şi cânte povestea. Este o zi atât de memorabilă încât soarele atunci când o să răsară pe cer curând eu îi voi spune pentru a doua oara BUNĂ DIMINEAŢA! Şi ştiu că o să-mi zâmbească dulce cu ecou, spunandu-mi că viaţa e minunata doar trebuie să ştiu cum să o trăiesc! Trebuie să învăţăm să-i mulţumim bunului Dumnezeu zilnic pentru că suntem sănătoşi şi avem posibilitatea să ne bucurăm de o nouă zi! Peisaj sonor, visători, azur îngăduitor, clipe ce-şi cheltuie frumuseţea prin respiraţia tabloului meu matinal ce s-a conturat divin în sufletul meu visător prinde contur! Simt cum visele mele prind aripi, care ma fac să zbor precum un fluture căruia nu-i pasă că vine iarna, şi gerul îl poate distruge, eu vreau sa zbor spre înaltul cerului! Un început de post binecuvântat, şi nu uitaţi iubiţi-vă unii pe alţii şi iertaţi-vă, acesta este secretul vieţii, bucuraţi-vă unii de alţii căci mâine nu ştim dacă vom mai avea acest dar!

Spirala este energia! Energia regenerativa, miscarea universala, care se gaseste si in om.
Pentru bogatia folosirii spiralelor, cultura Cucuteni va ramane unica.
Spirala plana, cu volute multiple, imperecheate si imbratisate in lant, a fost adaptata de femeile din cultura Vadastra pentru a putea fi cusuta pe reteaua firelor si fibrelor textile. Astfel liniile curbe s-au transformat catre spirale unghiulare. Zeita Pasare era si ea impodobita cu aceste spirale unghiulare.
Mai apoi, din spirale, au derivat si alte semne mistice vitale: "S"-urile, compuse din 2 volute opuse si "coarnele berbecului, compuse din 2 volute in oglinda.

Din dorinta de a se apropia de Soare, omul a imaginat coloana.

Acum vre-o 10 000 de ani, oamenii au imaginat semnul "S" ca semn dual. "S"-ul s-a dublat sau s-a triplat si a format rozeta solara, Soarele fiind erou principal in fenomenul Universal al miscarii.

 Aria cultului solar s-a suprapus, fireste, pe spatiul geografic al primilor agricultori.
Semnele dedicate Soarelui si Cerului, adica linii curbe, cercuri, spirale si semnele dedicate Pamantului, adica romburi, hasuri, unghiuri – s-au desenat la fel, ca si cum ar fi fost facut de aceeasi mana, si in Carpati si in Mexic, in India, in China si in Anatolia sau Caucaz. 

 Mai apoi, miscarile tribale au stricat linistea ancestrala si marele spatiu solar s-a spart si a ramas divizat in mai multe centre; cel din Carpati fiind singurul ramas in Europa veche.