Legenda Crăciuniţei sau Floarea Crăciunului

Crăciuniţa, numită şi Floarea Nopţii Sfinte sau  Floarea Crăciunului

Povestea Craciunitei incepe in Mexic, unde locuiau doi frati, Maria si Pablo. Cei doi copii provenau dintr-o familie foarte saraca. In satul in care ei locuiau in fiecare an de Craciun avea loc festivalul traditional, la care se oferea daruri. Craciunul era sarbatoarea preferata a micutilor, insa erau mult prea saraci sa isi permita cadouri. Isi doreau insa foarte tare sa ii poata duce ceva in dar micului Iisus, dar nu aveau nimic. In Ajunul Craciunului, Maria si Pablo se pregateau sa merga la slujba de Craciun. In drumul lor spre biserica, copii au adunat cateva plante verzi, in semn de pretuire pentru micul Iisus. Au fost luati in deradere de ceilalti copii, ca au venit fara nici un dar, insa Maria si Pablo au asezat plantele in jurul noului nascut. In mod miraculos plantele verzi s-au tranformat in plante cu frunzele in forma de stelute rosii, asa cum o intalnim si astazi.

O alta legenda ne spune ca o fata saraca, neavand ce dar sa duca la biserica pentru slujba de Craciun, si convinsa fiind ca orice dar oferit din inima este bine primit de Dumnezeu, a cules de pe marginea drumului cateva plante verzi. In biserica, acestea s-au colorat in rosu aprins, cu frunzele in forma de stea, iar acest miracol de Craciun a facut ca planta sa ramana cunoscuta sub denumirea de Floarea sau Steaua Craciunului.

O alta poveste este cea a unui baiat amarat din cauza faptului ca nu avea nici un dar pentru copilul Iisus din scena nativitatii. El a adunat crengute verzi si le-a asezat sub forma unei flori asemanatoare cu o stea. O alta verisune a acestei legende mexicane ne vorbeste despre un copil crestin care a dorit sa-i faca lui Iisus un dar. Si darul lui a fost un manunchi de flori, culese de pe camp. Copilul le-a dus la biserica, iar in ziua de Craciun florile au uluit pe toata lumea, asa cum face si Craciunita, cu incredibila ei frumusete.

Invatatura tuturor acestor legende este una comuna si este aceea ca nu valoarea darului este cea care conteaza, ci dragostea care il aduce si il insoteste.

In credinta populara se spune ca atunci cand Dumnezeu a creat natura pe pamant a cerut plantelor sa faca flori minunate pentru a le incredinta lumii iar fiecare dintre plante sa isi aleaga un anotimp pentru inflorire. A mai cerut florilor sa daruiasca mereu celor din jur frumusete, dragoste, liniste si intelepciune. Intr-o zi Dumnezeu a vazut intre toate plantele, una care de la nasterea sa daruia tot ceea ce era mai pretios pentru ea, doar ca sa fie aleasa de catre oameni. Oricat se chinuia aceasta floare, nimeni nu se oprea in fata ei pentru a o admira. Nimeni nu o aprecia pentru ca avea floarea foarte micuta iar frunzele foarte mari. Aceasta floare incerca din rasputeri sa fie fericita in ciuda faptului ca nimeni nu o dorea. Dumnezeu, vazand toate acestea i-a spus acesteia: “Vad ca esti o planta foarte frumoasa si ca iti faci datoria cu multa daruire chiar daca frumusetea ta nu e apreciata si asta te intristeaza. Lupta pentru a fi fericita oferind dragostea ta neconditionata oamenilor deoarece stii bine ca au nevoie de ea. Pentru aceasta iti daruiesc sangele meu, frunzele tale transformandu-se in rosu iar pentru dragostea si intelepciunea ta vei deveni cea mai frumoasa floare in perioada cea mai importanta a anului. Tu vei fi reprezentanta dragostei si esenta divina a universului”. Acesta a fost momentul in care planta cu o floare mica si frunze mari s-a transformat intr-o minunata Stea de Craciun, simbolul iubirii si a sperantei. In fiecare an, in preajma Craciunului aceasta floare reuseste sa isi faca datoria de a aduce frumusete, dragoste, intelepciune si armonie in vietile noastre, indeplinind misiunea data de Dumnezeu.

Indiferent daca o primim sau o facem cadou, indiferent daca mai credem sau nu in povesti, Craciunita ar trebui sa existe in casa fiecaruia dintre noi. Poinsettia aduce aminte despre dragoste, ca despre cel mai pretios si mai important dar. Si un mic secret, se spune ca aduce noroc celor care o daruiesc.